Câteva reguli în caz de cutremur!
Hai să vedem cum am putea să le punem în practică:
1) Păstrați-vă calmul, nu intrați în panică, liniștiți-i și pe ceilalți, protejați copiii, bătrânii și femeile
Cu alte cuvinte: “Dacă ești bărbat/băiat, ai pus-o!” Trebuie să recunosc, că este destul de dificil să liniștești alte persoane în timp ce se zgâlțâie casa cu tine. Dacă te prinde cutremurul ziua, poți să țipi/strigi etc dar noaptea ce facem? Doar atunci poți să zici că încerci să protejezi bătrânii, femeile și copii. Pentru că fugi repede pe la toți prin camere și îi anunți de treaba asta. Iar cine nu poate a se mișca rapid (ghici cine?), să-i pui la subțioară și fuga cu ei sub un toc de ușă ?
2) Dacă sunteți afară rămâneți departe de clădiri, feriți-vă de tencuieli, cărămizi, coșuri, parapete, cornișe, geamuri, care de obicei se pot prăbuși în stradă.
Am înțeles. Dacă sunt afară, trebuie să mă îndepărtez de orice înseamnă clădire, stâlpi de iluminat și mai știu eu ce.
3) Dacă vă aflați înăuntru, nu vă apropiați de ferestre, ci stați înspre centrul clădirii, lângă un perete structural rezistent.
Eu știu și cred că NU are cum ca mai toate blocurile să fie construite de firme din Turcia. Deci treaba cu perete structural rezistent ar putea să te salveze. Precizez “ar putea” pentru că niciodată nu știi ce o să se întâmple. Cum o să îți fie norocul…. Doar dacă nu ai ceva șifonier din tablă groasă de 80 de milimetrii să reziste la o greutate de zeci de tone cât poate cântării un bloc.
4) Protejați-vă sub o grindă solidă, birou, masă, iar copiii sub băncile din clasă sau mese.
Uitându-mă ce s-a întâmplat în Turcia, stau și mă întreb: Cât de bună este protecția sub o masă? Dacă rezistă blocul, reziști și tu oriunde te-ai afla, corect? Dacă nu rezistă blocul și începe să se rupă din el, cu ce te ajută masa, biroul, băncile din clasă? O variantă de răspuns este ca atunci când se rupe ceva, nu îți cade direct în cap. Cade pe masă, preia din șoc, se rupe masa și îți vine în spinare. Ce este drept, altă soluție nu văd….
5) Sprijiniți-vă cu mâinile de podea sau țineți-vă cu mâinile de piciorul unei mese sau de tocul ușii pentru a vă asigura stabilitatea. Vă mai puteți proteja stând la podea lângă un perete solid, ghemuit pe genunchi și coate, cu fața în jos: cu palmele împreunate vă veți proteja capul (ceafa), iar cu antebrațele pe lateral, fața.
Și cu spatele nostru ce facem? Îl lăsăm expus, nu?
6) Închideți sursele de foc cât puteți de repede, dacă a luat foc ceva, interveniți imediat după ce a trecut șocul puternic.
Am înțeles.
7) Nu fugiți pe ușă, nu săriți pe fereastră, nu alergați pe scări, nu utilizați liftul, dar – dacă puteți – deschideți ușa spre exterior, spre a preveni blocarea ei, în vederea eventualei evacuări după terminarea seismului. Evitați aglomerația.
Îmi place asta cu evitatul de aglomerație ? Parcă și vezi aglomerație pe scări… Vrei să ieși și tu din casă afară puțin… Mai stai 10 minute în casă. Să iasă toți din bloc și pe urmă cobori și tu. Păi ce este asta? Este frumos, nu?
8) Nu alergați în stradă sau pe stradă, deplasați-vă calm spre un loc deschis și sigur, feriți-vă de versanții de unde pot cădea roci sau de unde pot avea loc alunecări de teren.
Pentru cei ce locuiesc la câmpie nu cred că există problema asta.
9) Dacă sunteți în mașină, opriți-vă cât mai repede într-un loc deschis, evitând clădirile prea apropiate de stradă, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice aeriene și stați înăuntru.
Dar cu motorul pornit. Este interesant oricum, cum dracu vine treaba asta cu >un loc deschis< , într-un oraș ca București? Singurele locuri deschise sunt la periferie…
10) Într-un mijloc de transport în comun, stați pe locul dvs. până se termină mișcarea seismică. Apoi nu va îmbulziți la coborâre.
Mi se pare logic, nu?
11) În metrou păstrați-va calmul și ascultați recomandările personalului trenului.
Se aplică doar Bucureștenilor ?
12) Într-un loc public cu aglomerări de persoane (teatru, stadion, biserică, etc) stați calm, nu alergați către ieșire; îmbulzeala produce mai multe victime decât cutremurul.
Asta cam așa este ? M-am îmbrâncit eu o dată la un concert de era să mă și bat. Și nu a fost din cauza panicii, ci din cauza prostiei unora…
