Peste tot pe unde te uiți, vezi tot felul de știri despre „Bullying” la copii. Și mă întrebam: Ce rahat reprezintă bullying ăsta?
Până când am cautat pe Google și am dat de Wikipedia:
„Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire.[2] Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între țări etc.”
Cu alte cuvinte, a îți bate joc de cineva. Ok! Acum că am stabilit ce este Bullying-ul să vorbim despre el.
„Ministrul Educației ia măsuri împotriva bullying-ului. Cîmpeanu: „Fiecare școală va avea un grup de acțiune”” Sursa: Alephnews
Știm cu „tonții” că, copii sunt foarte răi. Dar răi în vorbe, nu știu exact cât de mult sunt și în fapte… Dar dacă sunt și în fapte, este nasol. Le-ar prinde mai bine un pic, câteva ore de școală de corecție decât de ore psihologie. În fine… Toți am fost mici dar parcă nu se făcea așa mare zarvă cu problemele acestea. Și am mai și supraviețuit
Dragi copii, dacă ajungeți cumva din greșeală pe acest blog, la acest articol, eu vă recomand, să nu vă supărați, necăjiți, întristați pe ce zic ceilalți colegi despre voi. Sunteți foarte frumoși așa cum sunteți, vă simțiți foarte bine în pielea voastră, sunteți sănătoși, viața merge înainte. Nu trebuie să pui la suflet ce zice fata/băiatul din clasa a 8-a, sau colegul/colega de bancă. Lasă-i în pace să zică ce vor ei până li se usucă gura. Până în momentul când se ating de voi. În sensul că, vin să vă tragă de păr (pe fete) și de tricou/de mână pe băieți. Aici trebuie să vă întrebați părinții cum să procedați.
Căci dacă m-ați întreba pe mine, vă trimiteam la karate sau judo măcar 1 an, să știți cum să procedați. Adică, îți bați joc, râzi, glume proaste etc. până mă tragi de tricou, aici schimbi foaia, schimbi atitudinea. Nu este bine să stai degeaba fără să faci nimic când cineva te atacă. Părerea mea….
Să nu te superi, tu ca fată, dacă câțiva băieți râd de tine că ai un pic de mustață sau un pic de păr pe mâini. Dacă înțelegi ce zic…. ei doar atât știu, să râdă. Sunt cazuri pierdute. Nu trebuie să pui la suflet. Chiar dacă te uiți în oglindă și sesizezi și tu cele spuse de colegul tău, nu trebuie să intrii în panică. Toate acestea fac parte din viața noastră. Toți copii au câte ceva mai altfel, spre exemplu: Mult păr pe spate la băieți. Sunt mai păroși, asta este… până li se dezvoltă spatele iar apoi nu se mai vede așa rău. Așa sunt unele persoane. Asta este… Așa se dezvoltă corpul uman.
Acum nu zic că este nasol ce propune „sinistrul” Învățământului dar trebuie avut grijă tu ca părinte, să îi explici ceva mai mult despre astfel de fapte cu exemple reale și concrete. Să lucrezi un pic (mai mult) la subconștientul copilului.
