Poate te întrebi de ce declar asta: “Este bine așa!”
Am fost prima oară în viața mea, la un cardiolog 🙈 Nu cred că este ceva greșit că am fost, nu? Este recomandat să mergem din când în când. Mai ales dacă te ști cu tensiune, etc.
Am fost la cardioloagă 😁, mi-a executat o ecografie la inimă, unde rezultatul a fost: “Inima dumneavoastră este în dimensiuni normale.” Zic: “Buuun”. Dar de la ce dracu mi s-a întâmplat să mi se facă rău brusc?
Ca să înțelegi ce s-a întâmplat mai în detaliu 😊
Eram într-o zi la jobul nr. 1 (căci blogu’lu’mitică este jobul nr. 2 😁), pe scaun la calculator 😁. Încercam să completez un raport, când am început să simt niște emoții în piept și ceva înțepături prin mine (în zona pieptului). Nu le-am luat în seamă căci știam că am de terminat căcatul ăla de raport în ziua respectivă și trebuie să bag turbo. Între timp s-a făcut și ora prânzului și mi-am încălzit o ciorbică 😁. După 3/4/5 linguri, mi s-a accentuat brusc emoția aia și a început să urce din piept spre gât până mi-a ajuns la urechi, unde au început să-mi țiuie urechile. Atunci am zis: “Am o problemă. Nu mă simt bine.” Mi-am sunat nevasta, i-am zis că nu mă simt bine iar ea mi-a zis să vorbesc cu colegii mei poate are cineva un tensiometru, căci ea crede că am tensiune mare dacă mi-au țiuit urechile. Zis și făcut… Am întrebat în stânga și-n dreapta, până am găsit la un coleg un tensiometru de mână. Mi l-am pus pe mână și ghici ce: 180 cu nu știu cât. Zic: “Pfoa, ce dracu mă?” Și uite așa, după valoarea asta am ajuns la Spitaul Județean. După 6 EKG și jdemii de tensiuni luate + ceva radiografie la plămâni, am ajuns acasă cu un diagnostic: “Nu ai absolut nimic. Analize foarte bune. Nu ai avut rămășițe de preinfarct. Dar trebuie să ajungi de urgență la un cardiolog.”
Zic: “Ok. Săru’mâna!”
Și uite așa, am ajuns pe patul unui cardiolog, ce mi-a declarat: “Ai făcut atac de panică!”
Zic: “Așa, pe degeaba?”
Cardiolog: “Păi ai fost stresat iar corpul tău a spus: Buf! Dar posibil ca stresul să se fi acumulat din timp.”
Să-mi bag picioarele, în viața mea NU am trăit, pe pielea mea, așa ceva. Asta este…
Acum, sunt bine. La cum s-a simțit prostia aia de senzație, am crezut că am ceva pe la inimă. Dar este bine așa… Că nu am 😁
În perioada următoare, trebuie să învăț să-mi controlez emoțiile și să mă relaxez mai des.
