Ca să începem cu începutul: Vecinii și părinții nu-i alegi, corect?
Au trecut 14 ani de când m-am mutat în orașul din centrul țării iar mama încă are pretenția să o sun 1 dată pe săptămână. 14 ani frate… Mi se pare foarte trist ce se întâmplă.
Poate că o să zici: „De ce nu îi spui că nu mai ești dispus să suni în fiecare săptămână?” Ideea este că i-am precizat și chestia asta + mai multe și tot degeaba… Eu ce să fac în cazul acesta?
Oare cât timp trebuie să mai treacă pentru a își da seama că are și omul nevoie de timp pentru el și NU pentru ea?
Până în ziua de astăzi nu am găsit o soluție sau o variantă prin care să înțeleagă chestia asta. Și mă enervează că se tot supără pentru faze de genu. Chiar nu știu cum să mai pun problema dar poate cumva o să-mi iasă.