Este absurd să-i bag pe toți în aceeași oală dar ce mi s-a întâmplat la job cu una bucată “cap de tir”, întrece orice imaginație.
PS: Știu că această săptămână este o săptămână specială dar ATENȚIE: Conține limbaj colorat (1:1) cu faza trăită!
A fost o zi de Marți superbă, am mâncat prăjituri, am degustat o Cola… Doar știi cum se întâmplă de zilele onomastice. Până când vine un jegos ordinar, ce următoarea zi am aflat că era și el un Gheorghe. În fine…
Ce a făcut Gheorghe (căci așa l-au numit)?
Povestea lui Gheorghe începe așa: A sosit Gheorghe la încărcare cu tirul din dotarea firmei unde își rupe cârca pentru a câștiga și el o pâine. Colegii mei îl încarcă cu un stivuitor pentru că reperele produse de firma unde îmi rup eu cârca, au construit repere ce au avut din proiectare loc pentru lamele de stivuitor. Reperele au fost și vopsite conform comenzii. Până aici toate bune și frumoase, da? Din motive de „securitate națională”, nu pot afișa poze cu reperele construite dar pot spune că se încadrează cu ușurință în categoria Confecții Metalice. Buuuun…
De aici încep problemele lui Gheorghe:
Personal, îmi rup cârca în firma asta de 8 ani (Noiembrie 2024). În toți anii aceștia am întâlnit o grămadă de șoferi de tir dar ca maimuța asta: NICIODATĂ! O să îți mai precizez că NU am să declar nici firma de transport, pentru a NU aduce prejudicii firmei din cauza unuia ce se pișă împotriva vântului. Firma NU are nici măcar o vină, omul este de vină. Calitatea unui serviciu vine din oameni, NU din companie! Mă uitam la ei pe site: „Managementul calității este o componentă de bază a companiei noastre de mai bine de 10 ani. Ne propunem permanent dezvoltarea și optimizarea procesului nostru de lucru.” + „… este certificată de mai mulți ani ISO 9001„. Serios? Ghici, ce? În anul 2024, o să vă completeze JE satisfacția clientului și tot JE o să completeze la Evaluarea Furnizorilor. Pentru că toate fazele nașpa trebuiesc documentate și tratate corespunzător. Corect? Buuuuun…
Să mergem mai departe cu povestioara noastră ce chiar sunt curios de reacția ta la fazele maimuței. Colegii mei i-au încărcat tirul cu ajutorul stivuitorului și au început să retușeze cu vopsea, buza găurilor pe unde au introdus lamele de la stivuitor (adică la vârf). Tot ei (colegii mei), au omis să introducă acel trafalet cu vopsea și pe adâncimea zonei unde vin lamele de la stivuitor. Reperele în tir au fost prinse corespunzător cu chingi, bla bla bla și a mai rămas să tragă copertina aceea din lateral. În această fază, am ajuns eu lângă tir pentru a verifica dacă „berbecii mei” au executat retușul cum trebuie pentru a NU ne trezii cu o reclamație de la client în acest sens. Ghici, ce? Cum am precizat și mai sus, nu au aplicat vopsea și pe adâncime, doar la intrare. Zic: „Superb!”
Iar de aici, începe conversația cu Gheorghe:
Je: – „Șefu, te rog eu frumos mai așteaptă 5-10 minute că trebuie să mai executăm un pic de retuș unde au fost lamele de la stivuitor.”
Gheorghe: – „Nu mai aștept… Lasă-le așa, căci dacă le-ai vedea cum le aruncă ăștia după ce le descarcă…”
Când l-am auzit că răspunde în locul meu, în fața clientului în urma unei reclamații, parcă îmi venea să-l pun să semneze o hârtie că își asumă el toată răspunderea livrării către clientul nostru. Dar de fapt, noi eram clienții pentru Gheorghe.
Je: –„Șefu, te rog eu frumos mai așteaptă un pic că merg să-l chem pe vopsitor…”
Gheorghe al lor, s-a apucat să tragă copertina la tir și să se pregătească de decolare. Eu, ce dracu era să mai fac? M-am deplasat în biroul unde am identificat șeful berbecilor și i-am arătat ce minunăție au executat berbecii noștrii. A pus mâna pe telefon și l-a trimis pe berbecul de stivuitorist să-l oprească pe Gheorghe. În momentul acela m-am deplasat și eu la fața locului pentru a remedia problema noastră internă. Ajungem lângă tir, Gheorghe era în cabină își schimba țoalele de țări străine. Discuta cu stivuitoristul nostru. Când m-a văzut, urla din cabină:
Gheorghe: „Îți bați joc de mine? Zi bă, îți bați joc de mine?”
În momentele acestea, Gheorghe s-a așezat mai confortabil la volan și își executa manevrele de întoarcere a tirului pentru a părăsii clientul pe care trebuia să-l servească. Mă uitam la stivuitoristul și la vopsitorul nostru cum Gheorghe părăsea curtea… Buuuun, am rămas cu o problemă NEREZOLVATĂ în acel moment. Sau mai bine spus, dintr-o problemă s-au transformat în două probleme. M-am deplasat către persoana ce a comandat tirul într-un interval de 10 minute, unde i-am explicat ce s-a întâmplat și i-am recomandat să-mi furnizeze numărul de telefon a persoanei de contact pentru a lua legătura cu ea să-i explic cele întâmplate. Ce răspuns crezi că am primit?
„Nu vorbești tu că îmi strici relația cu furnizorii…” :)) Pe bune dacă intenționam asta… În fine.
După 20-30 de minute apare Gheorghe în curte. Intră pe poartă cu matahala de tir și se oprește în fața mea. Eu eram în ușă, îl urmăream cum vine…
Se dă jos din cabina tirului și vine urlând la mine până se aproprie nas în nas:
Gheorghe: “Tu îți bați joc de mine băi căcat cu ochi?”
Gheorghe: “Nu știu ce funcție ai dar ești un nesimțit. Futu-ți morții mă-tii de muist…”
Gheorghe: “Îți puteam fii tată băi căcat cu ochi…”
Auzind chestiile astea din gura lui Axterix (poza aici dacă ai uitat cum arată), cum trebuia să reacționez în timpul programului de lucru? Căci dacă eram în timpul liber altfel stăteau lucrurile…
Cum am reacționat?
Eu: “V-am zis să așteptați 10 minute și v-a durut în cur…”
Eu: “Vă rog frumos să îndepărtați prelata să ne rezolvăm problema și plecați în 10 minute…”
El a mai tot înjurat acolo de câteva frigidere pline cu carne dar deja nu îl mai ascultam căci nu rezolvam nimic (zic eu) dacă, continuam și eu cu o grămadă de înjurături la adresa lui. Un bou oricum…
Într-un final ne-am rezolvat zgârieturile cu vopsea iar după ce m-am asigurat că am terminat de vopsit în tir, m-am cărat de acolo fără flecme pe ochi, fără sugi cucu, fără nimic. Pentru că eu cred, că NU mai merita să-mi pierd nici măcar o secundă din viață stând de vorbă cu Axterix ăsta.
La final de program, l-am prins pe individul ce a comandat tirul și i-am povestit cele întâmplate.
Ce răspuns crezi că am primit?
“Lasă-l să livreze și să se întoarcă acasă și pe urmă vorbim cu ăștia să nu mai calce ăla pe aici…”
Pe bune?
Doar atât?
Pentru 10-15 minute de înjurături până și-a îndepărtat copertina aia, eu primesc confirmarea că ăla nu mai calcă pe la noi?
What the fuck? Vreau să văd o suspendare a activității ăluia, vreau să văd cum mă înjură înainte de culcare că NU poate dormii, nu știu… ceva… Ceva să mă țină minte toată viața lui de scandalagiu și să se gândească de 7 ori înainte să mai aibă o astfel de atitudine…
Altfel, toate bune…
