Eram la veșnica și anume coadă într-un magazin ce efectiv se calcă lumea în picioare pentru cele câteva produse.

Mă rog…

Și cum eram eu frumușel (aranjat și parfumat) la coadă, aud dintr-o dată un: „Pardon! Numa puțin, vă rog…”

Privesc în spate și identific o doamnă cu 4 cutii de șervețele uscate în brațe. Se grăbea să mă depășească pentru că soțul era în fața mea cu produsele deja alese pe bandă. Când a trecut de mine și s-a întâlnit cu soțul ei, era prea târziu. Soțul a și plătit produsele de pe bandă și le-a și pus în coș. Și a rămas tantii cu produsele în brațe.

În secunda următoare, se milogea de femeia de la casă să o ajute și pe ea cu cele 4 cutii căci știi cum se spune: „Este de căcat la o coadă imensă, să te pui la rând pentru 4 cutii de șervețele când soțul a terminat cumpărăturile!” Frumos, nu?

Casiera, drăguță fiind, a introdus-o în fața mea cu produsele, ca să plece cu soțul mai repede. Iar în următoarele momente după ce a preluat-o și i-a scanat o cutie de șervețele, întreabă:

„-Cât costă 2 cutii de șervețele?

-Am văzut pe raft că sunt la promoție!”

Pfoa… Deja mă gândeam: „Ce m-aș căca pe mine de râs să NU le mai cumperi acum după ce că tantii de la casierie a fost drăguță și te-a introdus în fața rândului!” Dar NU s-a întâmplat asta. Le-a cumpărat femeia la presiunile soțului.

Am scăpat și tura asta.

Cum era să se certe cu aia de la casă că nu bătea prețul de la raft cu cel de la casă?

Păi mai plecam eu de acolo…