Hai ca intelegi din titlu ce vreau sa spun…
Oare doar eu am patit sa identific pe cineva pe strada, sa-l recunosc ca moacă din trecut?
Un fost coleg de job sau un fost coleg de scoala ceva… De undeva trebuie sa fie iar tu ce faci?
Iti intorci privirea caci nu iti mai amintesti de unde il cunosti si nu iti mai amintesti nici cum il cheama!
Pai este frumos asa?
De ce faci asa?
De ce nu aplici aceasta regula la persoanele ce ti-au gresit cu ceva?
Trebuie sa recunosc ca mi se intampla des. Imi amintesc foarte bine cu cine m-am certat in trecut pe unde am lucrat, ce persoane detin in categoria “De dat la gioale!” si asa mai departe.
Mi-am zis zilele trecute ca NU MAI VREAU sa trec neobservat pe langa persoanele ce ma privesc si ne amintim ca ne cunoastem de undeva dar nu mai stim exact de unde. Nu mai vreau sa trec pe langa ei fara sa ne salutam si sa “ne verificam daca suntem bine”.
Nu mi se mai pare ca este ok asa… Aceasta atitudine NU este una corecta sau mai bine zis: Normala la cap!.
Hai sa fim oameni, hai sa socializam/sa purtam dialog, hai sa traim momentul intalnirii noastre.
Personal, nume de scena Mitică, promit solemn, ca NU am sa mai trec pe langa tine (daca te cunosc) fara sa te salut cu o conditie: Sa ma privesti in ochi!
Sa NU iti imaginezi ca vin sa te trag de maneca… Nope! Chestia asta nu o sa se intample…
